O statuieta de lemn, macinata de timp

 Sunt o statuieta din lemn, macinata de timp. Peste mine au trecut ani. Experiente. Amintiri. Langa mine s-au declarat iubiri. S-au facut promisiuni. Si s-au infaptuit dezamagiri. 

De-a lungul vremii, toate  mi s-au schimbat. Am forme umflate de apa ce s-a strecurat prin mine de la fiecare ploaie. Sunt parti mancate de carii. Ba chiar, ceva in mine a inceput sa creasca. Muschi, vegetatii salbatice si neimblanzite. Am stat dezgolita in fata anotimpurilor. Fiecare si-a facut jocul, lasand pe mine urme ale prezentei lor. 

Sunt o structura de lemn modificata in timp. Peste mine au navalit principii, momente, gandiri si greseli. Am fost pusa intr-un loc sigur, sa ma observ. In raport cu viata, cu lumea, cu universul. Timpul nu mi-a dat timp. A trecut peste mine cu toata forta lui si m a schimbat. Formele mi s-au miscat. Aproape m-au desfigurat. 

La o perioada de timp, sunt pusa sub lupa. Incepe intretinerea. Reconstituirea. Aproape ca ai spune ca reminescentele trecutului nu se dau batute si tot vor sa iasa la iveala. Si atunci ma refac. Fizic. Revin la forma initiala, doar ca "trecuta prin viata".  Cu toate ca in oglinda par la fel, interiorul nu il recunosc. El cutreiera odata cu mine, prin vreme. El inmugureste, inverzeste, creste , prinde radacini si se ofileste. 

Eu sunt o statuie din lemn, macinata de timp. Am prins radacini in locul in care am luat viata. Unde bula mea s-a spart si m-am lasat inconjurata. De oameni, de idealuri, de momente, de real, de visare. De cautare. Din pozitia mea, am tot observat schimbarea din toate. M-am gandit la mine. La toate modificarile, simtind ca timpul m-a facut altfel la fiecare pas. Dar m-am inselat. Sunt aceeasi statuieta. Nemiscata. Sufletul imi surande la acelasi dans. La aceeasi melodie. La aceeasi bucurie. De atunci si pana acum. 

Gandindu-ma la evolutia mea, m-am uitat atent la ce se regaseste la fiecare etapa. E clar ca, in aparenta, toate sunt diferite. Dar uitandu-ma adanc, raman aceeasi. Acelasi. Acelasi miez care m-a initiat. Care m-a sculptat. Acelasi nucleu. Sunt convinsa ca mereu am dansat. Cu gandul, cu clipa, cu sufletul..neincetat. 

Sunt aceeasi statuieta de lemn. Astazi, doar macinata de timp. 

In alta viata

 

Poate in alta viata,

 

Asa incep multe dintre conversatiile mult asteptate. Asa se si termina.

Asa incep multe relatii, ce de mult asteptau sa se termine.

Cred ca folosim replica asta din diverse motive. Stiute sau nestiute. Gandite sau spuse din instinct. Cel mai des spunem asta din frica de a ne asuma ceva in viata prezenta pe care o traim.

Dar un moment foarte clar pe care il avem in minte este acela de a ne promite dedicarea noastra comuna si in alte vieti. Ii promiti ca te dedici omului, relatiei. Care a fost, care trebuia sa fie. Care nu a fost. Care nu are cum sa fie. Care putea fi. Care este.

Am crezut mereu in existenta vietilor continue. Am simtit mereu ca nu suntem doar atat cat vedem cu ochii si ca trebuie sa ne uitam la ce simtim adanc in noi.  Am simtit mereu ca am mai fost. Undeva, intr-o lume. Cu anumiti oameni. Cu anumite trairi, diferite sau la fel.  Cred ca cel mai des retraim sentimental cam mai fost, prin ce ne pasioneaza la vietile stravechi.

Dar aparte de pasiuni fata de ce vedem, cel mai intens moment este atunci cand intalnesti unul din oamenii pe care stii ca ii iei cu tine in toate vietile. Prima data cand se intampla, cand descoperi ca ceea ce ai simtit de-a lungul anilor, se concretizeaza instinctele tale. Si atunci tu deschizi camera secretelor. The Chamber of Secrets.  Cu siguranta ca nu este ca cea care din Harry Potter, unde un Basilisc sta pitit sa te omoare, dar acolo se gaseste ce s-a pierdut in alte vieti si ce simte ca trebuie sa dainuie la nesfarsit. Multe vieti traite si multe viitoare.

Atunci mi-am dat seama ca tot ce simt in aceasta lume, este incert. Lucrurile se repeta si cu toate astea, sunt diferite. Nu stii cat sa faci aici si cat sa lasi pentru viitor. Nu stii cat ai dat in trecut. Stii doar ca nu se va consuma niciodata totul. Pentru ca nu poti si nici nu vrei. Te tot legi prin cuvinte, prin idealuri, prin visuri, pentru care dai totul sa se intample, dar nu aici. Ci pentru viitor.

Cred ca sunt oameni cu care traim o singura viata. Ne intalnim o singura data si indiferent de timpul petrecut, simti ca despartirea este una pasnica si definitiva. Fiecare simte ca a fost unde trebuie si cat trebuie. Nu ne legam in promisiuni ce nu ne duc mai depare. Dar sunt oameni cu care tot trecem de limita unei vieti.  Oameni cu care nu ai pace. Oameni cu care doar promiti si nu faci. Nu faci, constient ca nu ai cum sa te lasi de tot ce reprezinta ei. Asta e doar pentru a-ti asigura continuitatea. Si esti impacat ca ei tot vor fi acolo, cu tine. Inc-o data si inc-o data.

Sunt oameni care stiu si ei asta despre tine. Ca ai mai fost acolo sau ca vei mai fi. Sunt oameni care te simt si chiar iti si spun si promit. “Lasam asta pentru viata urmatoare. “ Nu e sentimentul doar la tine. Si el are in cap acelasi gand. Aceeasi promisiune. Si ei dau la fel de putin in acest timp trait, facand sa para ca de fapt e un altfel de intelegere. Nu te mai simti singur. Intelegi ca si ceilalti te percep ca fiind parte din ei pentru mai multe etape adunate.

Cineva mi-a deschis ochii, spunandu-mi: nu promite. Te legi de promisiune in atatea vieti in cate nu respecti ce ai spus. Nu faci pace cu tine. Si atunci am inteles. De ce mi-a fost  usor sa promit fata de anumite persoane, desi stiam ca nu voi face nimic, si de ce fata de alti oameni, doar am facut fara sa promit.

Indiferent de sentimente, de relatiile pe care le avem cu oamenii, cred ca, doar cu unii suntem legati atat de adanc spiritual incat sa plecam impreuna pe alte cai. Cele mai multe relatii cu aceste persoane, de obicei, nici nu au durata. Cel mai probabil ne tot regasim cu cei cu care nu am reusit in acest univers sa ne inchegam. Sau nu am vrut. Ca sa fim siguri ca  va tot trai in noi.

E totul un tablou plin de infinit. Atunci cand intalnesti un om pe care stii ca-l vei lua cu tine in mai multe vieti, stii ca si tu vei tot trai tot atatea vieti.

Padurea,

De pe dealuri adunate,

Ganduri multe si emotii.

Eu le scriu umil in carte

Sa-mi cuvante drumul noptii.

 

Si le-adun, le strang in mine,

Mii de-expresii si cuvinte.

Ma minunez, m-arunc spre tine,

Oh, furtuna a frumusetii.

 

Caci tu, padure minunata,

Ma cuprinzi in vraja ta,

Ma trimiti usor spre pante,

Si ating si cea din varf stea.

 

Si eu stau in asteptare,

Si nu suflu, nu respir.

Nu mi doresc sub nicio zare,

Sa te schimb, macar putin.

 

Caci tu ma prinzi cu totul,

Si ma legi de ce-i al tau.

Si te las sa iti faci tot jocul,

Caci tu de fapt, esti al meu, EU.

 

Si te iubesc nespus si fara frica,

Si te astept sa-mi pui in cale,

Atunci cand poti, si eu sunt pregatita,

O mare  plina de culoare.

 

Iar eu te caut si de-s singura si de-s plina,

Si te sarut pe al tau pamant,

Si-ti respir aerul de picura,

Printre crengi, prinse-n destin.

 

Si tu imi dai tot ce-i al tau,

Si scoti din mine, bine

Caci n-am cum sa intru pe taramul tau,

Si sa simt vreodata ca nu e pentru mine.

 

Ma imbratisezi cu al tau soare,

Cu al tau vant,

Cu a ta racoare.

Ma iubesti cu picuri de ploaie,

Cu miros de cetina si brazi in miscare.

 

Pui carari la pasul meu,

Ma indrumi,

Ma ghidezi spre adancul tau.

 

Ma prinzi de o mana si ma tot tragi,

Spre tot ce stii sa oferi si sa faci.

Spre mure, spre fragi.

Si pui verdele-n miscare,

Ma agiti, imi tot dai stare.

 

Si eu ma arunc cu sufletul gol,

Si ma umplu mereu, de pot sa si mor.

Caci eu traiesc cu tine in mine,

Si cand intru pe usa ta ta, sunt cel mai bine.

Ma dezgolesc de tot ce m-apasa,

Si iau tot ce imi oferi si-mi fac casa.

 

Caci tu,  padure minunata,

Tu esti curata, salbatica si pura.

Oh tu, padure minunata,

Mereu sa imi dai glas,

  Iar eu sa zabovesc cu tine, fara ceas.

 

https://www.youtube.com/watch?v=rVN1B-tUpgs&ab_channel=FatcatRecords

De dragul tau Melodie

De dragul tau melodie, pun stiloul pe hartie. Si iti scriu. Iti surad la fiecare vers, la fiecare acord. Si cu toate ca e lumina si e fericire, cand te ascult, se rupe totul de mine. Se transforma intr-o alta stare, de imi vine sa urlu si sa imi umplu fata de lacrimi.

De dragul tau melodie, sufar. Simt ca tu pui in sufletul meu o durere neinchipuita. La fiecare cuvant, simt mai mult decat pare. iti simt cuvantul intrandu-mi in piele. In suflet. In inima. Si imi vine sa zbier la lume, caci e cruda.

De dragul tau melodie, schimb lumina casei mele. Schimb energia si iau puterea tuturor, sa nu invie. Le pun pe toate in tacere si le las sa fie cuprinse de plansul tau. De durerea ta urlata, de inima ta intunecata. Le las pe toate in energia ta si nu ma opun. Ma las purtata in starea ta. In puterea ta.

Caci de dragul tau melodie, toate-si schimba sensul. Versurile tale sunt intelese asa cum vrea inima sa le simta. Si eu o las sa isi faca de cap pe ritmul acordurilor. Nu intervin. Sunt fara control.

Si nu mi-e frica sa recunosc ca, toate cele aranjate, stau suspendate si sunt cladite peste cele de mult timp daramate. Si cred cu tarie ca in fericire, sta o durere ascunsa. O durere nespusa. Neatinsa. Necuprinsa.

Pentru tine melodie, pun randuri in caietul meu Nostalgie. Pentru ca tu ai puterea sa ma scoti din rutina mea linistita si comoda si ma intorci la radacini. Ma intorci la ce candva ma pornea. La legamantul dintre inima si durerea mea. Caci ele erau surori. Cu greu traiau una fara alta.

Pentru tine melodie, opresc lumea sa mai fie. Imi inchid simturile la zgomotele exterioare si suntem doar noi doua. Si ne purtam intr-un vals incet. Si ne sustinem una pe alta. Eu iti acord timpul meu si tu imi acorzi sunetele si cuvintele tale, de care eu am nevoie.

Si tu stii ca eu te caut atunci cand vreau sa ma trezesc si pe toate celelalte sa le amortesc. Si esti aici pentru mine. Si te lasi ascultata. Iubita, adorata. Nu te opui. Ma lasi sa fac ce vreau din tine. Si te simt la toata intensitatea ta. Si tu ma iubesti pentru asta. Si eu te iubesc inapoi.  Ca si cum ai fi doar a mea.

Pentru tine melodie,

Pun stiloul pe hartie.

 https://www.youtube.com/watch?v=AvxUCumVo44&ab_channel=omlaluna-Topic

Spune mama,

 

Cineva mi a zis candva, ca a citit ca inima ar avea mai multe camarute. Camarute in care locuieste fiecare om pe care il iubesti.. Asta venind ca explicatie la momente pe care eu nu le-am inteles mult timp..dar atunci am stiut ca are dreptate. Recitandu-mi, am stiut si atunci si acum ca ,intr-adevar inima e formata din mai multe incaperi. Am stiut asta, pentru ca de la inceputul cunoasterii mele, eu am iubit cele mai importante 3 femei din viata mea, diferit. Le-am iubit pe toate din aceeasi inima, dar pe fiecare am iubit-o cumva. Pentru fiecare am nutrit cate ceva..si toate faceau parte din aceeasi inima. Dar ele erau in camere diferite. Cu sentimente diferite. Cu stari pe care ele mi le dadeau diferit. Toate  3 mame ale mele. Si toate 3 diferite intre ele.

Azi m-am trezit in gand cu piesa Mama de la Cargo. O stiu de cand a aparut. Imi amintesc ca se difuza pe Atomic si eu mereu ma uitam la videoclip si ma gandeam la ea, la prima si cea mai frumoasa mama a mea.  Ma gandeam la ce pierdusem deja, caci nimic nu mai era. Mama mea. Mamaia mea iubita. Omul meu cu care eu am trait de cand m am nascut. Caci aveam impresia ca ea a fost acolo dintotdeauna. Omul langa pieptul caruia eu am dormit. M-am trezit cu piesa asta  in gand si am cantat-o in capul meu pana am iesit din casa. Am ascultat piesa  pret de cel putin o ora. Si mi-am amintit de momentele in care eu sufeream. Atunci poate nici nu stiam cum sa simt ce simt. Cu siguranta, nu era o definitie in sufletul meu a ceea ce tot crestea. A golului care se reforma cand ma uitam de fiecare data la videoclip.

Piesa asta asa de mult reda toate intrebarile mele. Si imi amintesc ca ma frustram ca el striga la mama lui si nimeni nu-i raspundea. Acelasi lucru care se tot intampla in inima mea.

Nu a fost vers din piesa pe care nu sa nu-l simt la adevarata lui intensitate, caci poti sa fii mic si sa stii ce inseamna pierderea  omului tau preferat.

Asa ca azi m-am gandit in principal la tine. La femeia care m-a invatat cuvantul mama. Care mi-a fost ca  mama. Care m-a invatat definitia de mama. Caci, ea a fost pentru mine prima data mama.  Omul pe care eu l-am preferat in detrimentul tuturor. Omul care m-a ranit de atatea ori cand a plecat la casa ei, si care a ales sa ma paraseasca definitiv asa de devreme, fara ca eu sa inteleg de ce vrea sa faca asta. Singurul om dupa care eu am alergat, la propriu si la figurat , si am urlat sa nu ma lase. Si neaparat sa se intoarca. Caci nevoile mele erau mai presus fata de ale ei. Omul, pentru care trebuiau sa ma trimita in vecini, ca sa poata pleca in liniste. Caci altfel, era scandal. Si imperios necesar, eu trebuia sa fiu cu ea.

M am gandit la tine, si azi cred cu tarie ca de la tine am invatat ce e dragostea nevoiasa. Caci te-am iubit intens de la inceput si am avut nevoie de tine pana la final. Tu ai fost in camaruta in care n-au fost limite la nimic. Pentru tine am fost vulnerabila. Dupa tine, am strigat, am urlat, am alergat. Pentru tine, am simtit altfel. Te-am preferat oricand, in orice moment si cred ca si  tu m-ai preferat pe mine. N-aveam cum sa te iubesc atat daca eu n-as fi fost la fel pt tine. N-aveai cum sa ma primesti in sufletul tau, daca n-as fi fost pentru tine ce ai fost tu pentru mine. E posibil doar sa fie in capul meu asta. Pe atunci lucrurile nu se exprimau asa profund. Si daca as intreba-o azi pe mama nu stiu daca m-ar multumi raspunsul ei.

A fost dat sa ma trezesc cu piesa asta, caci asa ti-am adus un tribut. De mult timp, n am mai vorbit despre tine. Despre ranile lasate in mine, cand tu n-ai mai fost. Despre noi doua. Despre cum adormeam cu mana pe pielea de pe gatul tau incretit de batranete. Caci era cel mai fin lucru si cel mai frumos moment din copilaria mea. Sa adorm in cel mai linistit loc de pe pamant. Cel mai frumos.

 https://www.youtube.com/watch?v=NW8Gg-4p8WU

 

Cutremur, dezbinare. 

Lumini patrund in camere obscure. Se deschid porti. Se dezlantuie ascunsul. Se pun in miscare roti neinvartite, ruginite, intepenite.

Te rupe de realitatea ta. Te destrama in secunde. Ce ai uitat in ani, se perinda falnic prin fata ta.

Te ingroapa in rani adanci. Te arunca in gropi sapate de tine. Te incurca. Te izbeste. Te loveste. Si vrei sa te intorci. Si crezi ca pui stop. Dar tot acolo esti, caci inca te priveste. Nu vrea si nu nici nu reuseste, sa te lase. Si nu se opreste. Te inrobeste in ce ai transformat in poveste. Si nu te incanta. Ba chiar, te framanta. Te agita. Si te irita.

Si te zbati cu putere. Sa nu te legi iar ,de o lume in care ti se cere. Sa te intorci in adancuri. In ce ai lasat in urma. Spre furtuna.

Vezi ziduri daramate. Scuturi frante, sfasiate. Te curpinde in tacere. Te invaluie cu durere. Nu-ti da drumul. Inca nu piere.

Te impamanteaza. Te obliga, te tortureaza. Sa traiesti in intensitate. In gradini cu ierburi inalte. In maracini ce inteapa. Cu vina si ganduri demult innoptate.

Si vezi cum se incanta la vantul ce bate. La ziduri si scuturi intre lumi aruncate. La tornada de ganduri create. Cum vrea sa formezi un pod dintre lumi apuse. Distruse. Fragmentate. In parti diferite din corp cufundate.

 

https://www.youtube.com/watch?v=qoiDqNOywHw

Doi straini

 

Doi straini in departare, se privesc , iubesc prin mare

 Se saruta, se incanta.

Se dezmiarda, Se asculta.

Se privesc suav prin soare, se alinta in plina mare.

Se agita, se incita

Se cunosc, si se ascund de o clipa.

De o trezire, de o realitate, de o revelatie, de o farama de adevar.

De o prima mana inspre-un neajuns amor.

Se deschid in plin suflu

Isi daruiesc sufletul si trupul

 Isi jura nemurire

Se ascund de o privire,

A trecutului, a viitorului, a ce ii leaga si-i dezleaga

A ce-i uneste, a ce-i dezbina

 A ce lipseste, a ce prisoseste.

Si fara de mirare, ei se inchid in uitare.

Se arunca in valuri,

Ca marea sa-i inghita.

https://www.youtube.com/watch?v=x1aReZsmVjw&ab_channel=LudovicoEinaudi-Topic